WordPress

WordPress

when words are not enough for life

Plimbare cu ochii inchisi pe Ulita Golia
     media: 4.00 din 4 voturi

postat de onishor in 2007-06-08 16:06

Impreuna cu scriitorul Ion Mitican, pe care l-am intilnit in biroul sau de la Clubul CFR, am inceput o calatorie intr-un Iasi care nu mai exista. Autorul unor importante evocari ale Iasilor de altadata a reusit sa ma transpuna intr-o lume a „stramosilor nostri”, asa cum spunea el. Maruntel, cu vorba domoala, a intelepciune, Ion Mitican mi-a purtat pasii in aceasta lume cu o agerime de care cu greu ma puteam tine, testindu-mi cunostintele de istorie si literatura.


„Inchide ochii si gindeste…

...ca ai in fata ochilor o gradina cu flori, cu straturi, cu o cucoana care se plimba printre ele cu o stropitoare in mina, le uda, le pliveste, acum infloresc zambilele, narcisele, au trecut toporasii”, imi spunea inginerul Ion Mitican intr-o dimineata de inceput de aprilie intr-o plimbare pe strada Cuza Voda din Iasi. Inainte, purta numele de ulita Golia datorita faptului ca in capatul sau, la intersectia din Tirgul Cucului se ridica semeata ctitoria domnitorului Vasile Lupu, Manastirea Golia, acelasi domnitor care a ctitorit si Trei Ierarhi.

„Intreaga strada purta acest nume si era ingusta, nu avea blocuri pe stinga sau pe dreapta, avea case cu un singur nivel sau chiar cu doua, cel mult cu doua”, descrie din memorie Ion Mitican, in timp ce isi trece degetele prin mustati, cu privirea pierduta de parca ar fi citit din zari de mult pierdute, istoria locului.


Dughenele Bancii


Iesenii pasesc astazi pe pavimentul strazii Cuza Voda pierduti in goana omului modern pentru a cumpara o pereche de pantofi sau orice alt maruntis, fara sa-si imagineze pasii care au trecut pe acolo inaintea lor si s-au topit in memoria colectiva la fel ca urmele pasilor pe nisipul risipit de un val.


„Inchide ochii si gindeste…”

„Calauza” mea se opreste in mijlocul Piatetei Cuza Voda. Tonul sau sfatos si intelept se inmoaie, isi tinteste privirea spre cladirea alba, inalta care sta in capul strazii dinspre Piata Unirii. „Printre putinele case cu doua nivele pe care le-ai fi putut intilni atunci este aceasta cladire, se numea «Casa bancii», sau un termen la plural, «Dughenele Bancii». In toate incaperile de la parter erau diferite pravalii, carora li se spunea «dughene»”. Era unul din locurile de unde iesenii isi cumparau luminari, gaz, flori si tot felul de maruntisuri trebuincioase lor. Tot aceasta cladire a adapostit cea mai interesanta librarie a Iasului de atunci, Libraria „Junimea”, ca realizare a Societatii „Junimea” a lui Titu Maioescu. Prin 1867, intr-o zi de noiembrie se deschide aceasta librarie, bine aprovizionata cu carti aduse cu postalionul direct de la Paris. Lampile cu trei brate infipte in perete si lampa Petromax, cu petrol pulverizat, ars si apoi transformat intr-o lumina la fel de alba ca a becului de astazi, luminau intrarea si ferestrele librariei in serile cind junimistii se adunau aici. Tot in acest loc era si redactia „Convorbirilor literare” si redactia unei gazete editate de „Junimea” cu sprijinul mai ales financiar al lui Nicolae Gane, primarul Iasului . Gazeta se numea „Curierul de Iassy” avindu-l ca redactor pe Mihai Eminescu.

***

Amintirea acestui timp se pastreaza azi printre tramvaie, taxiuri si firme stralucitoare, inscriptionata pe o placa de marma


Banca Moldovei


Ma intoarce cu privirea spre cealalta parte a strazii si se misca cu agilitate printre jaloanele timpului. Vorba sa blinda se mai pierde din cind in cind in cite un salut reverentios fata de un cunoscut, dar mereu revine sirguincios in timpurile evocate, aratindu-mi energic cu mina locuri care odata au fost…

„Inchide ochii si gindeste …”

Piateta din fata Hotelului Select, pe vremuri Piateta Cuza Voda, a fost creata pe la 1910-1911. „Pe vremuri strada era mult mai ingusta, si pentru ca la Iasi se pusese problema sa se ridice un monument al unirii, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, trebuia un loc. Parerile erau impartite, unii voiau sa puna in mica piata a Unirii in fata Hotelului Traian dar mai era acolo o crisma, o alimentara, o dugheana, si au vrut sa fie pusa in fata primariei, care era acolo unde acum este Starea Civila. Cu acest scop s-a marit atit de mult aceasta piateta. Sa mergem pe Golia inainte…”

Toate casele de pe strada erau locuite la etaj pentru ca la parter erau dughene. Toate erau boltite, acesta fiind un important amanunt arhitectural al acelor vremuri. Se construia in aceasta maniera pentru a nu lua foc casele si ca sa nu se darime totul gramada, caramizile oprindu-se astfel una in alta. „S-au facut acum modernizari dar s-au demolat, erau o comoara. Toate acestea apartineau unei banci, Banca Moldovei, actuala Posta. Este o casa veche sturzeasca, a unui boier Sturdza, si in timpul domnitorului Grigore Ghica a fost cumparata de o societate cu capital austriac, cu boieri localnici si i s-a spus Banca Moldovei”, povesteste Ion Mitican, folosindu-se de aceleasi gesturi exemplificatoare.

***

Din cauza faptului ca in al doilea razboi mondial in 1944 pina in august Iasul a fost in zona de front, multe cladiri au fost distruse. Cele care au ramas s-au pastrat pina in 1989 dupa care dughenele de luminari si gaz pentru lampa sau transformat in magazine cochete cu vitrine care de care mai luciose si mai ochioase.

Deasupra lor vegheaza de sub paturi de mucegai si muschi, fetele unor zei sau poate ale unor ingeri sculptati pe la colturile ferestrelor de sus.

Modele arhitectonice ale secolelor trecute se pierd in griul tencuielii batute de vinturi si ploi. Ferestrele inalte, cu pervaz elegant, de la care se aratau cucoanele, sotii de boieri si mai tirziu femeile evreice, acum privesc triste in strada, intunecate de jaluzele de plastic iar pe alocuri mai rasare o glastra cu flori.

Creanga si iarba dracului


Liniile de tramvai au aparut in jurul lui 1900, cind s-a adus curentul electric la Iasi. Acum tramvaiul circula cu doar 6 kilometri pe ora pe strada Cuza Voda. Zona este declarata istorica si pentru a nu afecta cladirile s-a luat hotarirea reducerii vitezei tramvaielor.

„Inchide ochii si gindeste …”

„De la banca pina in cladirea cealalta era o gradina frumoasa. In ograda aceasta se gasea un frumos palat, palatul Rosetti, care apartinea lui Raducanu Rosetti. Aceasta este singura care a mai ramas. Familia aceasta stapineste aici de la 1700 si ceva. Dupa 1840 familia a avut mai multi fii care s-au implicat in revolutia de la 1848 si au avut de suferit.”

Case complet neschimbate au ramas cele de la intersectia cu Teatrul National si Filarmonica. Lipite una de alta, desi diferite, aveau peretele zugravit dupa cum dorea fiecare. Explicatia vine din faptul ca terenul era foarte scump iar locatarii isi cumparau doar o bucatica de teren cu sapte metri lungime la strada. Cam pe unde este Casa Bucovineana acum, a existat pe vremuri debitul de tigari al lui Ion Creanga. A terminat seminarul, in preajma lui 1859 a fost preot la Tirgu Frumos, la 40 de Sfinti, la Pantelimon, la Barboi si la Golia, dar, pentru ca nu respecta canoanele, a fost exlus din tagma popeasca.

„Si-a taiat coada si se spune ca a dat-o unei fete cu ochi negri care era calugarita la Varatec. Zvonul a venit la Iasi, tribunalul popesc l-a judecat, mai trasese si cu pusca dupa ciori la Golia, ca el locuia acolo, mai fusese si la teatru sa vada un spectacol, si atunci, ramas fara o bucata de piine, a spus «Lasa ca va invat eu minte. Ma apuc sa vind iarba dracului!» La vremea respectiva era o politica puternica impotriva tutunului. Creanga, fiind popa, nu credea ca o sa fie nimic mai interesant decit sa vinda iarba dracului. A inchiriat acest spatiu si a deschis «Tutungeria Ion Creanga». Unde este statuia lui Miron Costin era pe vremuri Primaria. Toata lumea venea la primarie, era un vad foarte bun. Trebuia o marcuta, ii trebuia o hirtie si ii trebuia rabdare si numai bine ce era tutunul”, povesteste plin de haz „calauza” mea in timp ce ma ia si pe mine la rost despre secretele tutunului.

***

Trecatorii se perinda grabiti, ca in fiecare zi, fie pe trotuarul ingust fie le aluneca privirea pe ferestrele dughenelor modernizate, din tramvai. Nimeni nu mai respira aerul acelei epoci, poate doar cele citeva familii care locuiesc in curtea boierului Rosetti.


Primaria promite


O mare parte din cladirile de pe Ulita Golia fac parte din patrimoniul primariei. In cursul anului trecut, Iasul a intrat in programul Uniunii Europene URBACT „Sprijin pentru orase”, alaturi de alte noua orase ale tarii. Acest program implica fonduri europene la nivelul miliardelor de euro folosite pentru reabilitarea zonelor istorice. „Pe aceasta strada sint si locuinte private dar si ale Consiliului Local. Sint si citeva revendicate in instanta. Daca procesele vor fi cistigate de revendicatori, acestea fie vor fi evaluate si proprietarii vor primi contravaloarea, fie le vor fi redate”, declara Cosmin Coman, directorul de strategie din cadrul Primariei Municipiului Iasi.

In perioada 7-11 mai va sosi un expert „cistigat prin programul URBACT”, care va evalua zona pentru a stabili cladirile care vor fi reabilitate si sumele alocate. Cei care locuiesc in aceasta zona fie vor fi evacuati, daca este necesar, fie vor ramine acolo. „La ora actuala nu este un loc unde ar putea fi mutati locatarii. Aceasta este principala problema cu care ne confruntam din acest punc de vedere”, a conchis Cosmin Coman.

Pina li se gasesc locuinte „la schimb”, locatarii din curtea boiereasca Rosetti asteapta.


Scurta incursiune in prezent

Doamna Lucica are 66 de ani, iar de 41 locuieste in ograda lui Raducanu Rosetti, fiind cel mai vechi locatar. Majoritatea sint locuinte sociale date de primarie. Usa de la casa scarii inca mai pastreaza modelul cu flori facute din bare subtiri de metal, de sub care se iveste un placaj vechi, vopsit gri. Scarile arata de parca nu ar mai fi fost folosite de cind s-a construit cladirea. Caramizile dezgolite rinjesc de sub tencuiala mincata de carii timpului. Doamna Lucica locuieste la etajul intii al cladirii. Podetul care tine loc de balcon si care permite accesul in locuintele de pe „palier” este subred si la fiecare pas scirtiielile iti dau impresia ca se vor surpa.

Cele doua camere ocupate de Lucica Alexa sint inalte, strajuite de usi duble in doua caturi, iar de la intrare m-a izbit un miros linced de mucegai si umezeala pe care l-am pastrat in nas multa vreme dupa ce am plecat de acolo. „Sotul meu a fost militian si noi am primit locuinta de la Militie. In vremea aceea nu oricine avea casa pe Cuza Voda” isi aminteste doamna Lucica privind la tabloul sotului, din tinerete, atirnat pe un perete deasupra patului.

Acum plateste 35 de lei chirie si are privilegiul de a sta in centru. Imi arata crapaturile din pereti. „Nu stiu ce sa fac, sa ma apuc sa zugravesc, sa repar dar nu stiu cit mai stau pe aici”. Am lasat-o pe cea mai veche locatara din cladire cu un zimbet cald pe buze, in usa inalta care ascunde cele doua camere printre perdele albe, cu promisiunea de a mai trece din cind in cind pe la ea.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile



    Termeni si Conditii de Utilizare