WordPress

WordPress

when words are not enough for life

Basescu e un personaj cu mai putine greseli decit ale altora
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de onishor in 2007-06-08 15:37

A trait douazeci de ani in afara României, contribuind la instalarea democratiei in spatiul de unde a plecat. S-a intors dupa caderea regimului comunist, tocmai pentru a face un jurnalism liber, asa cum l-a deprins in Occident. La Seminarul de Jurnalism de la Iasi si-a raportat cea mai mare parte a discursului la modelul german, in tiparele caruia s-a format.

A ramas inca si in ziua de azi emblema a ceea ce a insemnat „Europa libera” pentru românii care au luptat la Revolutie.



R: Cum comentati aceasta „cavalcada a calaretilor fara cap impotriva poporului fara capetenie”, tinind cont de situatia politica din ultima luna?

EMIL HUREZEANU: Am pornit de la o suma de informatii accesibile de altfel tuturor, si celor fara cap si celor fara capetenii, ca sintem ostaticii unor conflicte sterile care nu au nici mize si cu atit mai putin rezultate in lumea reala. Si lumea reala este lumea totusi a suferinzilor, a pensionarilor, a soselelor proaste, a deficitului de europenitate, deci, cred ca ar trebui sa depasim printr-un consens aproape metafizic, nu numai politic, faza asta de inertie in conflictele sterile, cu o redescoperire a Romaniei.

R: Tot legat de evenimentele politice din ultima perioada, considerati ca a fost sau nu a fost campanie electorala ? Ma refer la faptul ca a fost un singur candidat.

E.H.: N-are importanta. A fost un test de rezistenta politica si a lui Traian Basescu si a parlamentarilor. Un test de capacitate, daca vreti, a puterii de solidarizare, de reprezentare a unor interese, din nou de catre presedintele reales. Nimic n-a fost degeaba cred, daca insa revenim la ce-a fost inainte, va fi fost degeaba, adica vreau sa spun ca nu e nimic degeaba, institutiile si statul si-au facut testele de rezistenta si de competenta. Ne-am dat seama cu totii ca oamenii nu pot fi schimbati usor. Chiar la propriu, un presedinte, de exemplu, nu? Dar oamenii, felul lor de-a fi, reactiile in lumea politica, astia sintem, asta este personalul Romaniei politice. Ceea ce se poate schimba insa, este o anumita matrice a statului, se poate schimba Constitutia, se pot schimba raporturile dintre institutii, oamenii politici, presati de presiunea care s-a manifestat acum, nu ma intereseaza in favoarea cui, impotriva cui, sa stie ca exista probleme carora trebuie sa le gaseasca solutii si repet, in afara luptelor politice, care in Romania ultimilor ani sint lipsite de mize reale.

R: S-a pomenit in discutiile din cadrul seminarului de jurnalism despre faptul ca Traian Basescu a facut cel putin cinci greseli pntru care nu a fost taxat de presa, iar daca ar fi fost Iliescu, fara indoiala ca ar fi fost articulat. Care ar fi citeva din acele greseli?

E.H.: Despre asta a vorbit Adriana Saftoiu, eu poate am descoperit mai multe sau mai putine.

R.: Puteti sa numiti citeva?

E.H.: Acum nu, nu stiu, nu imi dau seama. E un personaj cu mai putine greseli decit ale altora, dar cu mai multe greseli decit ar fi cazul sa aiba.

R.: De ce credeti totusi ca presa nu l-a taxat, cum ar fi facut cu altii?

E.H.: E, din conformismul fata de propriile iluzii. Si presa are marja ei de sterilitate.


Adrian Nastase si-a ratat evolutia politica personala


R.: Vorbind despre oamenii care stau in spatele marilor personalitati politice, dumneavoastra ati fost consilierul lui Adrian Nastase…

E.H.: Sase luni in 2003.

R.: S-a vorbit in presa despre un oportunism politic in acest caz, in ceea ce va priveste.

E.H.: Care era oportunismul politic? Eu am parasit una dintre cele mai invidiabile pozitii in mass media. Nu, nu era vorba de oportunism politic, era vorba despre un exercitiu poate prematur, poate insuficient de reflectat, de slujire a interesului public, prin consilierea, la propunerea insistenta a lui si a altora, a sefului unui guvern care pentru prima oara dupa multi ani, desi purta culorile politice ale unor regimuri sa zicem retrograde in anii ’90, incerca sa apropie in doar doi-trei ani, Romania de Uniunea Europeana si de NATO. In masura in care am fost consilierul de comunicare externa a fostului prim ministru Adrian Nastase, cred ca am contribuit la asta si ca oportunismul nu a existat.

R.: Tocmai spuneati ca ati pierdut niste oportunitati importante din presa romaneasca si din Germania

E.H.: Bun, am abdicat temporar de la privilegiile pe care le aveam si care erau incomparabil mai compensatorii, ca sa zic asa, decit functia de consilier al primului ministru.

R.: La un moment dat afirmati despre Adrian Nastase ca este omul politic cu cele mai mari sanse de a reusi sau rata reforma. A ratat reforma, sau a reusit-o?

E.H.: Nu, reforma n-a ratat-o, ci si-a ratat evolutia politica personala, ceea ce se vede cu ochiul liber pina acum.

R.: Cit despre integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tinind cont de criza politica de dupa integrare, se poate spune cumva „operatie reusita, pacientul mort”?

E.H.: Nu. Este o integrare cu aceleasi categorii de probleme pe care le-au cunoscut si ceilalti, intr-un climat mai dificil de parametri de politica interna pe care i-au avut alte tari, dar daca ma gindesc, in Ungaria au fost sase luni de blocaje, un fel de Piete ale Universitatii, timp de sase luni, daca ma gindesc ca in Cehia sau Slovacia au ramas fara Guvern luni in sir, daca ma gindesc ca Polonia a trecut la un fel de puritanism ideologic, bizar, nu, dupa ce a fost tara care a dat prima in 1990 exemplu de reconciliere pe o spirala superioara a liberalizarii, ca sa zic asa, atunci as spune ca daca ne despartim putin de scena politica si ne uitam un pic de la distanta, nu e chiar asa de rau ce s-a intimplat aici.


„Europa libera” a contribuit cit se poate de direct la izbucnirea Revolutiei


R.: Ati fost plecat din Romania o perioada de douazeci de ani, ati fost un jurnalist occidental in perioada aceea. De ce v-ati intors totusi?

E.H.: Pentru toate aceste lucruri foarte interesante pe care le fac aici, acum, in libertatea la care am contribuit si eu pina in 1989, ca ziarist.

R.: Ati transmis, sa zic asa, Revolutia in direct pentru „Europa libera”...

E.H.: Da. Fara sa exagerez, sa sufar de un hibris nemeritat, nu merit eu, nu cred ca eu am transmis revolutia in direct, cred ca postul de radio „Europa libera”, de-a lungul intregii sale existente de 40 de ani, cu deosebire in ultimii ani in care am fost eu, nu pentru ca am fost eu, ci pentru ca erau ultimii ani ai comunismului, a contribuit: unu: la mentinerea alerta fata de falsificarea de proportii, care a fost comunismul in faza terminala si la demitizarea lui, si doi: a contribuit cit se poate de direct la izbucnirea Revolutiei din 1989, nu prin mijloace oculte, nu in intelegere cu Securitatea si cu KGB-ul, ci mentinind treaza fiinta rezistentei, stiind ca exista o alta Europa, alte tari spre care Romania va trebui sa se indrepte, si se pare ca am dreptate.

R.: Scriitorul Ioan Grosan imi spunea intr-un interviu ca la un moment dat, cind era haituit de Securitate, pentru ca avea legaturi cu Uniunea Scriitorilor , a invocat faptul ca va lua legatura cu Emil Hurezeanu de la „Europa libera”, daca nu va fi lasat in pace. Reprezentati o amenintare pentru Securitate la acea vreme?

E.H.: Faceam parte dintre oamenii care spunind adevarul, oameni care se pot numara pe degetele unei miini, care seara de seara, an in sir, eu opt ani altii mai multi ani, colegii mei care faceau emisiunea „Realitatea romaneasca” si se ocupau direct cu ce se intimpla in Romania, deci am contribuit prin ceea ce faceam, prin ceea ce spuneam, nu neaparat la timorarea Securitatii, nu asta era problema noastra, dar, prin ceea ce practicam, ceea ce faceti si dumneavoastra astazi in libertate, noi practicam in conditii exceptionale atunci, sigur, puteam fi o amenintare la adresa sistemului care nu vroia voci libere.

R.: Si pentru ca am pomenit de Ioan Grosan, imi vine in cap revista „Echinox” de la Cluj. Ce a insemnat pentru dumneavoastra aceasta revista?

E.H.: Revista „Echinox” a fost initierea mea, ca sa zic asa, pentru ca eram student si am descoperit un microclimat acolo, la consolidarea caruia am contribuit alaturi de Grosan, de Teposu, de Buduca, de toti oamenii lui, totusi „Echinox”-ul avea zece ani. Un microclimat de rezistenta culturala activa, nespectaculoasa, de creare a unei stari de normalitate in cultura, in comunicarea interetnica la Cluj in conditiile de atunci si asa mai departe.

R.: Pentru final, ati pomenit in timpul prezentarii dumneavoastra de la lansarea cartii de cite ori a vrut Adriana Saftoiu sa-si dea demisia din functia de consilier a presedintelui Traian Basescu. De cite ori?

E.H.: De mai multe ori. Din motive care tin de intimplarile unei cariere extrem de tensionate, care este cariera unui om care imparte cel mai mult timp cu pricipalul personaj dintr-un stat. Nu cred ca i-a fost greu, dar cred ca 12-14 ore pe zi in compania unui sef de stat in perioade critice si dificile in statul respectiv, sint motive suficiente sa crezi la un moment dat ca locul tau este lucrind linistit si nu neaparat in zgomotul obuzelor.



Intre „Echinox” si „Europa libera”

Emil Hurezeanu, unul dintre cei mai reputati jurnalisti si analisti politici ai momentului, s-a nascut pe 26 august 1955, la Sibiu. Intre 1975 si 1979 urmeaza cursurile Facultatii de Drept din Cluj Napoca, in 1976 devine redactor la revista „Echinox”, iar din 1978 devine secretar de redactie al aceleiasi reviste, publicind poezii si critica literara . Dupa terminarea facultatii, isi aduna poeziile in volumul „Lectia de anatomie”, pentru care primeste Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. De asemenea, se regaseste alaturi de scriitorul Ioan Grosan, ca membru fondator al grupului umoristic „Ars Amatoria”.

In 1981, Ana Blandiana, in calitate de cistigatoare a Premiului Herder, ofera bursa redactiei „Echinox”, nominalizindu-l pe Emil Hurezeanu, care pleaca la Viena la 1 noiembrie 1982. Dupa terminarea celor doua semestre ale bursei Herder, ajunge la München, se angajeaza ca redactor la „Europa libera”, unde debuteaza cu un articol despre tiganii din Romania. In octombrie 1983 primeste azil politic in Germania, iar in 1985 primeste o bursa la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiaza stiinte politice. Se intoarce in Romania la Revolutie, lucrind in continuare pentru „Europa libera”, iar din 1995, cind postul se muta la Praga, pleaca la Köln pentru a lucra ca director al sectiei romane de la „Deutsche Welle”, unde scrie editoriale politice. Ramine aici pina in 2002, cind se intoarce definitiv in Romania. Timp de cinci sezoane realizeaza emisiunea „Romania mea” la „Antena 1”, pentru care primeste Premiul APTR in 2003, iar din 2005 realizeaza alaturi de Cristian Tudor Popescu emisiunea „Cap si Pajura” la „Realitatea TV”. In 2003, vreme de sase luni a fost consilierul personal pe probleme de analiza politica al premierului de atunci, Adrian Nastase.

In Romania a publicat si doua volume de eseuri politice: „Intre ciine si lup” (1996) si „Cutia Neagra” (1997), pentru care primeste si Premiul pentru Publicistica al Uniunii Scriitorilor din Romania.

In perioada 2-3 iunie 2007, Emil Hurezeanu a participat la Seminarul de Jurnalism de la Iasi „Mass media si campania electorala”, discutind despre comportamente politice pe durata campaniei si despre sondajele de opinie.




Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile



    Termeni si Conditii de Utilizare